Istoria Castelului Neuschwanstein

Prețuri, program și reguli verificate pe paginile oficiale ale Administrației Palatelor Bavareze și ale Ticket Center Hohenschwangau. Pagina de rezervare are întotdeauna ultimul cuvânt.

Castelul Neuschwanstein nu este un castel medieval, ci un vis din secolul al XIX-lea: l-a vrut Ludwig al II-lea al Bavariei la douăzeci și trei de ani, l-a plătit din banii proprii și din împrumuturi, a locuit în el puțin peste cinci luni și a murit înainte să-l vadă terminat. La șase săptămâni după moartea lui, castelul era deja deschis vizitatorilor cu bilet. De atunci au trecut pe aici peste 61 de milioane de oameni.

Un rege, un compozitor și două ruine

Ludwig a crescut la Hohenschwangau, castelul neogotic pe care tatăl său, Maximilian al II-lea, îl reconstruise pe ruinele cetății Schwanstein, între fresce cu cavalerul lebedei. Urcat pe tron în 1864, la optsprezece ani, l-a chemat la München pe Richard Wagner și i-a plătit datoriile. Doi ani mai târziu Bavaria a pierdut războiul cu Prusia, iar regele, lipsit de orice putere reală, s-a refugiat în proiecte. În 1868 îi scria lui Wagner că vrea să reconstruiască ruina de la Vorderhohenschwangau „în stilul autentic al vechilor castele germane”, cu săli inspirate din Tannhäuser și Lohengrin. Primul desen nu a fost al unui arhitect, ci al scenografului curții, Christian Jank; arhitectul Eduard Riedel, apoi Georg von Dollmann și Julius Hofmann, l-au transpus în piatră.

Șantierul: 1869–1892

Cele două ruine au fost aruncate în aer, iar stânca a fost coborâtă cu opt metri. Piatra de temelie a fost pusă pe 5 septembrie 1869; Palas-ul, corpul principal, a fost acoperit în 1880, iar în 1884 regele s-a mutat în camere care încă miroseau a vopsea. Șantierul dădea de lucru la peste două sute de oameni, în unele perioade trei sute, și Bavaria îl urmărea cu un amestec de mândrie și spaimă față de cheltuieli. La moartea lui Ludwig doar vreo cincisprezece încăperi erau gata din peste două sute planificate; donjonul de 90 de metri din mijlocul curții, capela și grădina suspendată nu au fost construite niciodată. Lucrările s-au oprit în 1892, iar Turnul Pătrat a fost terminat într-o formă simplificată.

Înăuntrul visului

Sala Tronului, înaltă cât două etaje, este o bazilică bizantină: pardoseală de mozaic cu două milioane de piese, absidă aurită cu cei șase regi sfinți și un candelabru în formă de coroană de patru tone. Tronul, din aur și fildeș, nu a fost realizat niciodată. Sala Cântăreților de la ultimul etaj reia sala de festivități de la Wartburg și povestește legenda lui Parsifal; în timpul vieții regelui nu s-a ținut niciun concert acolo, primul a avut loc în 1933. În spatele romantismului stă un castel modern din punct de vedere tehnic: încălzire centrală cu aer cald, apă curentă sub presiune la toate etajele datorită unui izvor aflat cu 200 de metri mai sus, toalete cu apă, un telefon, sonerii electrice și, în bucătărie, o frigare rotită de căldura vetrei. Din 1886 vizitatorii plătesc ca să vadă toate acestea: datoriile regelui au fost stinse din bilete până în 1899.

Numele, Disney și UNESCO

Ludwig îl numea „Neue Burg Hohenschwangau”; Neuschwanstein, „noua piatră a lebedei”, este numele dat după moartea lui. În al Doilea Război Mondial, castelul a servit ca depozit pentru operele de artă jefuite de naziști din Franța și a fost golit de Monuments Men în 1945. În 1955 Walt Disney l-a luat ca model pentru castelul Frumoasei din Pădurea Adormită de la Disneyland și de atunci este „castelul din povești” prin definiție. Pe 12 iulie 2025, Comitetul Patrimoniului Mondial a înscris „Palatele regelui Ludwig al II-lea al Bavariei” – Neuschwanstein, Linderhof, Herrenchiemsee și Casa Regală de pe Schachen – pe lista UNESCO. Astăzi castelul primește circa 1,4 milioane de vizitatori pe an, până la 6.000 pe zi vara.

Marienbrücke și locul castelului

Podul de pe care se face fotografia clasică este mai vechi decât castelul. Maximilian al II-lea, tatăl lui Ludwig, a pus în 1845 un pod de lemn peste cheile Pöllat, la 90 de metri deasupra cascadei, și l-a numit după soția sa, regina Marie; în 1866 Ludwig l-a înlocuit cu structura metalică de astăzi, o performanță de inginerie pentru vremea ei. Locul castelului a fost ales tocmai pentru acest decor: stânca dintre cele două ruine, cu cheile dedesubt, lacul Alpsee în stânga și câmpia Forggensee în față, este vizibilă de la Hohenschwangau, unde regele a copilărit. Regele urmărea șantierul cu luneta de la fereastra castelului părintesc, iar mai târziu, din Neuschwanstein, privea noaptea spre Hohenschwangau luminat. Cine urcă pe Marienbrücke vede, de fapt, perspectiva pe care Ludwig a comandat-o.

Ludwig al II-lea în șapte date

Anul	Evenimentul
1845	se naște la palatul Nymphenburg din München, pe 25 august
1864	devine rege al Bavariei la 18 ani; îl invită pe Wagner la München
1866	Bavaria pierde războiul cu Prusia: regele se retrage din politică
1869	piatra de temelie a castelului Neuschwanstein; în același an începe Linderhof
1878	începe Herrenchiemsee, Versailles-ul bavarez
1886	declarat incapabil pe 9 iunie, mutat la Berg, găsit mort în lacul Starnberg pe 13 iunie
1886	pe 1 august Neuschwanstein se deschide vizitatorilor

Cele trei castele se pot vedea și într-o singură călătorie: multe tururi din München combină Neuschwanstein și Linderhof în aceeași zi.

Întrebări frecvente despre istorie